luni, 7 octombrie 2013

Format traducere şi încheiere traducere legalizată

               Conform noilor reglementări intrate în vigoare la data de 12 august 2013 fiecare traducere legalizată trebuie să includă următoarele:

- traducerea actului cu menţiunea "Traducere din limba .. în limba....." în partea de sus a primei pagini
- copia după actul tradus
- încheierea de legalizare a traducătorului şi a biroului notarial care legalizează traducerea (în cazul traducerilor din limba română în limba străină încheierea va fi bilingvă şi aşezată pe 2 coloane - una în română şi una în limba străină)
- ştampila şi semnătura traducătorului între toate paginile traducerii legalizate şi pe încheierea de legalizare de la sfârşit şi ştampila şi semnătura notarului pe încheierea de la sfârşit

Încheierea în limba română trebuie să aibă următorul format:
            
 Subsemnatul/a _______________ (nume, prenume, astfel cum este menționate în autorizație), interpret și traducător autorizat pentru limba/limbile străine ________, în temeiul autorizației nr. ______ din data de ________, eliberată de Ministerul Justiției din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ________, în limba _______, că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, și că, prin traducere, înscrisului nu i-a fost denaturat conținutul și sensul.
            Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de ____ pagini, poartă titlul/denumirea de ________, a fost emis de _______ și a fost prezentat mie în întregime/în extras.
            Traducerea înscrisului prezentat are un număr de _____ pagini și a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrată cu numărul ________/zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului.
            S-a încasat onorariul de ______ lei, cu chitanță/bon fiscal/ordin de plată nr. ____/zz.ll.aaaa

     INTERPRET ȘI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ___________________(SEMNĂTURA ȘI ȘTAMPILA),


ROMÂNIA
UNIUNEA NAȚIONALĂ A NOTARILOR PUBLICI
BIROUL NOTARULUI PUBLIC ……………
LICENȚA DE FUNCȚIONARE NR. ………..
Sediul: …………
E-mail: …………
Nr. Op. date cu caracter personal …………..
  
ÎNCHEIERE DE LEGALIZARE A SEMNĂTURII TRADUCĂTORULUI nr. ________
Anul 2013, luna _________, ziua ________

………., notar public, în temeiul art. 12 lit. j) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995, republicată, cu modificările ulterioare, legalizez semnătura de mai sus, aparţinând lui ……………………, interpret şi traducător autorizat, în baza specimenului de semnătura depus, de pe cele ____ (____) exemplare ale înscrisului, care are ca parte integrantă o copie a actului tradus.
Înscrisul a cărui traducere se solicită este un înscris ___________________.
          S-a încasat onorariul de ______________ lei, cu bon fiscal nr. ________/_________.2013.
                       

                                          NOTAR PUBLIC,

Noile norme privind legalizarea traducerilor - aplicabile de la 12 august 2013

Începând cu data de 12 august 2013 s-au modificat normele privind forma traducerilor legalizate şi procedura de legalizare a traducerilor. Mai jos vă prezentăm un extras care indică modificările esenţiale ce afectează atât notarii, cât şi traducătorii/birourile de traduceri şi beneficiarii direcţi ai traducerilor.

Dispoziţii din Legea 36/1995, modificată:

Art. 319 - (1) Înscrisul care se traduce se prezintă notarului public în una dintre următoarele forme:
a) în original. Originalul poate fi un înscris sub semnătură privată căruia i s-a dat, după caz, dată certă, legalizare de semnătură ori certificare, sau poate fi un înscris autentic;
b) în copie legalizată ori certificată de autoritatea competentă care deţine în arhivă originalul înscrisului.
(2) Interpretul şi traducătorul autorizat are obligaţia de a traduce complet, fără omisiuni, textul prezentat spre traducere şi de a nu îi denatura conţinutul şi sensul. Prin text prezentat spre traducere se înţelege fie o parte din textul înscrisului, fie textul înscrisului în întregime. În cazul în care se solicită traducerea doar a unei părţi din textul înscrisului se va putea face doar această traducere, nefiind necesară şi traducerea textului înscrisului în întregime. La sfârşitul traducerii se va înscrie formula de certificare a traducerii, prin care interpretul şi traducătorul autorizat va certifica exactitatea traducerii, faptul că textul prezentat spre traducere a fost tradus în întregime, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul. 
            (3) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traduceredin limba română într-o limbă străină, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisul în limba română prezentat de interpretul şi traducătorul autorizat într-una dintre formele prevăzute la alin. (1). În situaţia în care din înscrisul prezentat în limba română nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
(4) În cazul legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat care a efectuat o traducere dintr-o limbă străină în limba română, calificarea de către notarul public a înscrisului tradus se face pe baza datelor şi informaţiilor cuprinse în traducerea certificată de interpretul şi traducătorul autorizat. În situaţia în care din traducerea înscrisului nu rezultă date şi informaţii suficiente pentru calificarea de către notarul public a actului tradus, acesta respinge cererea de îndeplinire a procedurii de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat.
            (5) Copia înscrisului care se traduce se anexează traducerii, cu aplicarea ştampilei şi a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat pe marginile alăturate la îmbinarea a două file, astfel încât ştampila de legătură să fie aplicată pe toate filele înscrisului, care se numerotează, se capsează, se cos sau se broşează.
            (6) Nu se poate legaliza semnătura interpretului şi traducătorului autorizat dacă înscrisul prezentat spre traducere, înfăţişat notarului public, este în copie simplă.
(7) Încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat se întocmeşte în urma prezentării la biroul notarului public a înscrisului care se traduce, precum şi a traducerii acestuia, certificată de interpretul şi traducătorul autorizat.

Art. 320 - (1) Interpretul şi traducătorul autorizat care efectuează traducerea întocmeşte formula de certificare, care are următorul cuprins: "Subsemnatul, ............... (nume, prenume astfel cum sunt menţionate în autorizaţie), interpret şi traducător autorizat pentru limba/limbile străină/străine … în temeiul autorizaţiei nr. … din data de …, eliberată de Ministerul Justiţiei din România, certific exactitatea traducerii efectuate din limba ................. în limba ........., că textul prezentat a fost tradus complet, fără omisiuni, şi că, prin traducere, înscrisului nu i-au fost denaturate conţinutul şi sensul.
Înscrisul a cărui traducere se solicită în întregime/în extras are, în integralitatea sa, un număr de .... pagini, poartă titlul/denumirea de ......., a fost emis de ... şi mi-a fost prezentat mie în întregime/în extras.
Traducerea înscrisului prezentat are un număr de  .... pagini şi a fost efectuată potrivit cererii scrise înregistrate cu nr. ___ /zz.ll.aaaa, păstrate în arhiva subsemnatului. 
S-a încasat onorariul de ... lei, cu chitanţă/bon fiscal/ordin de plată nr. ___ /zz.ll.aaaa.
INTERPRET ŞI TRADUCĂTOR AUTORIZAT ................ (semnătura şi ştampila)".
 (2) Este interzisă modificarea în orice mod a formulei de certificare prevăzute la alin. (1), precum şi necompletarea uneia sau mai multora dintre menţiunile cuprinse în aceasta.

Art. 321 - Notarul public refuză îndeplinirea procedurii legalizării semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat dacă nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de lege şi de prezentul regulament.

            Art. 322 - (1) În procedura de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public verifică şi atestă că înscrisul prezentat pentru a fi tradus este prezentat în una dintre formele prevăzute la art. 319 alin. (1), că interpretul şi traducătorul care a efectuat traducerea este autorizat conform legii, precum şi faptul că acesta a semnat traducerea şi a aplicat ştampila.
            (2) În încheierea de legalizare a semnăturii interpretului şi traducătorului autorizat, notarul public arată că s-au îndeplinit condiţiile esenţiale, respectiv, data (anul, luna, ziua), numele şi prenumele interpretului şi traducătorului autorizat, prezentarea lui în persoană, calificarea actului prezentat spre traducere conform art. 319 alin. (1), precum şi constatarea semnării de către acesta a traducerii. În situaţia în care interpretul şi traducătorul autorizat şi-a depus specimenul de semnătură la biroul notarial, nu este necesară prezenţa acestuia în faţa notarului public în vederea îndeplinirii procedurii.